Aşa cum am decis să scriu un articol despre advertising, un articol despre pasiunea mea pentru copywriting se cerea, de asemenea. Vă vorbeam într-o postare anterioară, despre ce înseamnă un "copywriter" şi care sunt atribuţiile sale. Ei, acum eu vreau să vă povestesc puţin mai multe despre mine şi cum am ajuns aici.
Încă din copilărie, am avut o întreagă evoluţie, ca să spun aşa. Am parcurs nişte etape importante care m-au adus la ceea ce sunt şi vreau să fac în ziua de azi. Cred că tot ce-am făcut până la momentul actual, m-a impulsionat foarte mult să fac ceea ce îmi place şi să nu mă las influenţată de factorii din jur. Cert este că, atunci când eram mică, îmi plăcea foarte mult să scriu. Am început cu povestirile ( îmi plăcea să scriu despre lumi abstracte, întâmplări ambiguee şi personaje fictive) şi apoi am continuat cu poeziile. În clasa a IV-a, învăţătoarea mea a decis să creeze o nouă materie, pe care a numit-o sugestiv "creaţie". La fiecare oră, ţin minte că lua creta colorată şi scria mare pe tablă: "da-ţi frâu liber imaginaţiei!", propoziţie care mi-a rămas întipărită în minte şi în ziua de azi.
Învăţătoarea ne învăţa la această materie toate tipurile de rimă, la început scriam poezii împreună cu toată clasa, fiecare spunând o propoziţie sau măcar un cuvânt care să rimeze în locul potrivit. Apoi, ne lăsa pe cont propriu, lucru care personal m-a ajutat în dezvoltarea creativităţii mele. Ţin minte că la fiecare oră, învăţătoarea descoperea ceva deosebit în poeziile mele şi mereu avea un cuvânt de spus în această privinţă, lucru care m-a încurajat enorm de mult. Într-o oră, ne-a făcut o surpriză. Îmi aduc aminte că era în apropiere de 8 martie şi ne-a dat să scriem o poezie despre mama. La sfârşit ne aştepta o surpriză mare! Toţi eram foarte bucuroşi de ceea ce se întâmpla, aşa că ne-am pus pe treabă. În final, toate poeziile s-au adunat şi învăţătoarea a făcut un bilanţ. Poezia de pe primul loc mi-a aparţinut! Atunci a fost prima dată când am câştigat ceva şi eram extrem de mândră de mine.
Următorul pas, a fost publicarea unor poezii de ale mele şi de ale colegilor mei de clasă, în prima carte a învăţătoarei mele: "Călători în lumea cuvintelor", tipărită în anul 2000. A fost din nou o reuşită, care m-a impulsionat pe mai departe. Când am ajuns la liceu, profesoarele de română au observat şi ele cu timpul, pasiunea mea pentru poezii. Astfel, am participat cu o poezie la un concurs "Campania celor 16 zile împotriva violenţei asupra femeii", pe atunci era susţinut de un ziar local din oraşul meu natal. Nu ştiam foarte multe despre acest concurs, doar că particip şi cam atât. La festivitate, ( nici nu ştiam că va fi aşa ceva ) am primit o diplomă şi cărţi valoroase ( în limba română şi engleză ), de care cred că am fost fericită o întreagă săptămână. În tot acest timp, scriam poezii ( pe ascuns mai bine zis ), nu voiam ca nimeni să mi le citească, până când mi-am luat inima în dinţi şi am publicat câteva pe deviantart ( cont pe care nu-l mai am ), unde am primit foarte multe aprecieri.
Următorul pas, a fost publicarea unor poezii de ale mele şi de ale colegilor mei de clasă, în prima carte a învăţătoarei mele: "Călători în lumea cuvintelor", tipărită în anul 2000. A fost din nou o reuşită, care m-a impulsionat pe mai departe. Când am ajuns la liceu, profesoarele de română au observat şi ele cu timpul, pasiunea mea pentru poezii. Astfel, am participat cu o poezie la un concurs "Campania celor 16 zile împotriva violenţei asupra femeii", pe atunci era susţinut de un ziar local din oraşul meu natal. Nu ştiam foarte multe despre acest concurs, doar că particip şi cam atât. La festivitate, ( nici nu ştiam că va fi aşa ceva ) am primit o diplomă şi cărţi valoroase ( în limba română şi engleză ), de care cred că am fost fericită o întreagă săptămână. În tot acest timp, scriam poezii ( pe ascuns mai bine zis ), nu voiam ca nimeni să mi le citească, până când mi-am luat inima în dinţi şi am publicat câteva pe deviantart ( cont pe care nu-l mai am ), unde am primit foarte multe aprecieri.
Când am ajuns la facultate, în primul an, eram foarte confuză, nu ştiam foarte bine ce vreau. Când am avut însă oportunitatea să ajung în vitrină, lucrurile s-au schimbat şi mi-am dat seama că asta mi-am dorit să fac tot timpul. Ceea ce cred eu că este important în această meserie, un copywriter trebuie să fie un foarte bun comunicator şi o persoană care să scrie şi să vorbească corect din punct de vedere gramatical şi lexical. Mereu am considerat extrem de important acest ultim aspect, în tot acest timp am încercat să fiu o persoană foarte atentă la acest lucru: tot timpul am fost un spirit critic desăvârşit şi corectam pe cei din jurul meu când greşeau gramatical, chiar şi pe mine. :) Acest lucru, recunosc, l-am moştenit şi din familie. Pe mai departe, consider că blogul m-a ajutat şi mă ajută în continuare foarte mult, pentru că pot experimenta ceea ce-mi place şi pot aplica orice idee îmi vine pe moment.
Sper că aţi avut răbdare să citiţi, cred că e prima postare lungă de până acum! În final, vreau să recomand fiecăruia dintre voi, să facă ceea ce-i place, să-şi aloce puţin timp în fiecare zi să-şi pună în aplicare ideile, creativitatea şi să nu renunţe niciodată la propriile vise, pentru că nu se ştie niciodată de unde apare norocul.
Spor la creativitate,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu