Primul meu salt cu parasuta de la 3000 de m

Sâmbătă am avut ocazia să experimentez live cea mai interesantă experienţă din viaţa mea: saltul cu paraşuta. Cei care mă cunosc personal, ştiu că nu sunt o persoană nonconformistă sau mare amatoare de senzaţii tari. Din contră! Mi-e frică de înălţime, indiferent dacă este mare sau mică. Cu toate acestea, mi-am găsit curajul ascuns bine şi am sărit! :) 

Cum am sărit cu paraşuta de la 3000 de m înălţime

În urmă cu câteva săptămâni, gelateria Zugga din Cluj (locaţie Polus Center) a organizat un concurs pe pagina lor de Facebook. Cu toate că nu mă aşteptam să câştig, am fost sunată ulterior să confirm premiul: saltul cu paraşuta în tandem. Nu ştiam la ce să mă aştept, având în vedere că era un lucru necunoscut mie. Am senzaţia că în general, oamenii se tem de necunoscut, de tot ceea ce înseamnă noutate şi le este teamă să încerce lucruri diferite. Uneori ne este mai bine aşa, să ne conformăm cu lucrurile deja ştiute, însă uneori este bine să şi evadăm din cotidian. Mai aveam puţin şi dădeam înapoi, însă noroc că anumite persoane care au fost lângă mine m-au încurajat suficient cât să-mi iau inima în dinţi.

Pornirea am făcut-o de la lacul Luncani, din comuna Luna, lângă Câmpia Turzii. O zonă superbă care urmează să fie amenajată, cu un restaurant chiar lângă lac, căsuţe pentru cazare şi verde cât vezi cu ochii. Ce poate fi mai frumos?

De cum am ajuns acolo, toată echipa Skydive Transilvania, cei care practică acest sport, au fost mai mult decât prietenoşi. Mai mult ca sigur mi-au simţit reticenţa şi teama, perfect justificate şi au povestit experienţa lor cu mine. Apoi, instructorul cu care urma să sar, Doru Baciu, mi-a făcut instructajul şi mi-a spus pe rând paşii pe care trebuie să-i urmez, pentru ca zborul să se desfăşoare în cele mai bune condiţii. Următorul pas a fost echiparea, o etapă foarte importantă a saltului.

Între câteva glume, zâmbete timide şi poze de la sol, am pornit aventura într-un avion Cesna. Cu cât ne apropiam din ce în ce mai mult de nori şi ne depărtam de realitatea terestră, simţeam cum se instalează comod teama de înălţime. Doru, instructorul meu, îmi spunea să privesc Turda şi frumuseţea ei, să văd agitaţia Someşului, însă cu cât mă uitam mai mult pe geam, cu atât privirea mea se cufunda în gol. Îl ţineam strâns de braţ pe Doru şi i-am spus să nu-mi dea drumul. Ne apropiam din ce în ce mai mult de 3000 m, iar busola ne avertiza că imediat urmează momentul mult aşteptat.

Celălalt instructor, Andrei, a deschis uşa avionului şi am simţit vântul aprig cum mă învăluie. M-a întrebat înainte "Eşti pregătită?", iar eu nu am putut decât să spun "Mor de frică!". Fixată cu picioarele pe roata avionului, am sărit într-un final.

Ce a însemnat pentru mine această experienţă

Iniţial am închis ochii, iar când am îndrăznit să-i deschid.. am văzut toată frumuseţea naturii de la înălţime. Totul se întâmplă foarte repede, aşa că nu mai ai timp să te gândeşti la nimic altceva. Cazi în gol, în doar câteva secunde, de la 3000 m înălţime la aproximativ 1000 m. Restul este cădere liberă când se deschide paraşuta, moment în care adulmeci superbul peisaj.

Instructorul a vorbit în permanenţă cu mine, s-a asigurat că sunt bine, iar acest lucru a contat mult pentru mine.

Când am atins într-un final solul, lângă parcarea de la Polus Center, reacţia mea a fost următoarea: am început să râd. Este incredibilă senzaţia!

Cu siguranţă, saltul cu paraşuta ar trebui să se afle pe lista lucrurilor pe care le faci o dată în viaţă. Senzaţia respectivă, este destul de greu de descris în cuvinte, însă merită 100%! Cu siguranţă, în viitorul apropiat vor mai urma şi alte senzaţii tari :)

Mulţumesc încă o dată Zugga şi Skydive Transilvania!

+ video (prima care sare sunt eu, iar următoarea este a doua câştigătoare a concursului)

Vă doresc o săptămână frumoasă,